Masina din imagine nu rulase de mult si desigur, ocupa un mult ravnit loc de parcare bucurestean. Nu era intr-o stare extraordinara, aceste masini ruginesc si nu au cotatie enorma. Totusi nu putem trece peste faptul ca ce a fost odata piesa comuna pe strazile patriei a devenit rara avis. La un eveniment de masini de epoca (sau chiar pe strada) ai usor mai multe sanse sa vezi un Mustang sau un Cadillac decat o masina, cum se spune in limba engleza, de "bread and butter". Nu pot sa nu regret faptul asta, mai ales ca, pentru mine cel putin, farmecul masinilor vechi este unul nostalgic, si noi nu prea am crescut cu Cadillac in curte.
In plus, nu pot sa nu regret bucuria cu care siteul a semnalat distugerea acestui Gordini - mai ales ca, in aceeasi serie de ridicari, s-au luat (si, punct important, de multe ori fara sau chiar impotriva acordul proprietarilor) alte masini precum doua Opeluri Olympia P2, un Ford Taunus, un Rambler Ambassador, un Lastun, doua Saaburi clasice si o mana de Dacii 1100. Trist.
These photos were displayed with much prode on the website of the Bucharest Sectory 2 mayor. They show the last journey of a Renault Dauphine, sold in Romania as the Renault Gordini. 3,000 of these were officially imported in the 60s, with several more making their way over by other means. These days, I estimate about a hundred have survived, most of them precariously.
The pictured car clearly hadn'd been driven for a long time and was probably occupying a much-needed parking space. It didn't look great; Dauphines rust notoriously; restored, the value's not great. Yet I can't help but feel sad. This car, once common on Romanian roads, has become a rarity. At a show (or even on the street), you're far likelier to see a Mustang or a Cadillac than a bread-and-butter model such as this, which is a great shame because, to me at least, a great part of the charm of old cars is the nostalgia value, and, bluntly, we didn't exactly grow up with Cadillacs.
Again, I am saddened by the glee with which the demise of this old Renault was presented on the website. Esepcailly so because, alongside it (and, crucially, many without or against the owners' wishes) other cars met their end, including two Opel Olympia P2s, a Ford Taunus, a Rambler Ambassador, a Lastun, two classic Saabs and a handful of Dacia 1100s. A shame, that.
vai ce pacat!!! nimic nu mai ramane din epoca aceea cand masina avea o personalitate, un romantism, ceva frumos. Totul la gunoi, la fiare vechi. Mizerabil!
ReplyDeleteAm vazut un Gordini de acest fel si in Oradea, prin anii 2003-2004, undeva intr-o gradina, pe-un deal plin de vile. Era de fapt intr-o mica livada.. Omu cerea 3 mil. lei, pe vremea aia. Era intr-o stare mult mai buna decat asta rosie. Imi pare rau ca nu am luat-o eu atunci..
ReplyDeleteAtentie, este un Dauphine. Gordini era fabrica de motoare de curse Renault. De obicei Renault-urile Gordini (fie ele Dauphine, fie chiar 8 sau 12) erau vopsite in albastru si cu o dunga alba pe fiecare laterala.
ReplyDeleteMasinile n-au suflet, nu sare nimeni in ajutorul lor. Daca Ontanu masacra niste caini, sa vezi ce ostracizata era lumea. Oricum, la ce sa te astepti de la un imbecil?
Niste criminali! Imi pare rau ca nu pot sa injur frumos, asa cum stiu eu. N-ar fi civilizat...
ReplyDeletePacat, oricum o injuratura buna e un mod de arta in sine...
ReplyDeleteBine inteles ca modeul este Dauphine, insa pe piata romaneasca au fost vandute ca Gordini. Cele (putine) exemplare care exista in stare originala in tara inca au "Gordini" inscris pe bord. Daca era Gordini veritabil in nici un caz nu zacea in fata blocului un deceniu!
Cred ca pot sa ghicesc si de ce a fost Gordini pe piata romaneasca. Dauphine, in lb franceza, este nevasta printului mostenitor din Franta... Nu a fi dat bine intr-o tara comunista!
ReplyDeleteIn Bucuresti a existat un Renault Dauphine-Gordini cu volan pe partea dreapta (verde inchis). La acesta ca si la cele cu volan pe stanga avea pe capota de la motor inscrisul Gordini. Un singur Renault Ondine (visiniu)am vazut in Bucuresti cu multi ani in urma dar era deja in stare de epava.
ReplyDeleteDAN
Ma simt fericit ca am mers cu un renault gordini de vreo doua ori. Sincer imi dadea emotii. Din pacate proprietarul la dus la fier vechi, dupa un accident.
ReplyDeleteAici e si meritul Retromobil Club Roman care nu e altceva decat o gasca de spagari
ReplyDeleteFoarte adevarat. Am simtit asta pe pielea mea.
DeleteNu vad legatura
ReplyDeleteExista o "legatura" (si nu o zic cu malitiozitate) si nici nu sustin modul de exprimare al antevorbitorului, insa daca Retromobil ar facilita procesul de atestare, permitand si unor masini care nu sunt de "100 de puncte" sa devina istorice (eventual instituirea unor categorii) - in limita bunului simt desigur, dar nu intr-un mod "mai catolic decat papa" , s-ar salva multe masini, hobby-ul ar deveni mai dezirabil, etc. Trebuie ca Retromobilul sa ia in calcul faptul ca traim intr-o tara din pacate impovorata de greutati si lipsuri financiare, unde exista dorinta si pasiunea, insa exista piedici si rea-vointa la tot pasul, astfel incat, (mai ales in lumina noilor taxe abuzive de poluare si mai stiu eu ce) , in curand f multe masini chiar mai bune decat acest Renault vor lua drumul REMAT-ului iar membrii Retromobil vor ramane cativa "dinozauri" intr-o societate care nici macar nu va avea notiunea faptului ca au existat si acele masini, ca ele au facut parte din patrimoniul si istoria lor.
ReplyDeleteTotal de acord cu Laurentiu.
ReplyDeleteDaca spuneti ``mai ales ca, pentru mine cel putin, farmecul masinilor vechi este unul nostalgic, si noi nu prea am crescut cu Cadillac in curte.``, cred ca doar nostalgia vremurilor traite in preajma ``cutiutelor`` in subiect formeaza pasiunea dumneavostra pentru masinile clasice. E drept ca nostalgia este unul din motivele principale pentru care toti iubim vehiculele clasice. Asta pentru mine si pentru altii si mai tineri ca mine ar insemna sa apreciem numai daciile 1300 sau mai nou loganurile. Cred ca sunt mult mai multe lucruri care intra in calcul atunci cand vorbim despre frumusetea unei masini clasice cum ar fi tehnologia vremurilor respective, aerodinamica, materialele folosite la fabricare si altele. Daca nu ati crescut cu Cadillac-ul in curte nu cred ca nu ati fi visat macar la unul. Haideti sa nu comparam operele de arta pe care le faceau americanii cu cu ``cutiile`` pe care le faceau europenii. E ca si cum l-am compara pe ELVIS cu DAN SPATARU.
ReplyDeleteChiar si masini populare cum ar fi Renault Dauphine, Renault 8 sau Renault 10 sint splendide. Cind o sa te maturizezi, o sa intelegi ca nu e neaparat necesar ca o masina sa fie mare pentru a fi frumoasa. Mai mult, aceste masini nu numai ca sint frumoase, sint si foarte bune: simple, robuste, fiabile.
ReplyDeleteComuniste? Nu stiam ca Germania, Italia, Franta sau Anglia, unde, in anii '60 - '70, s-au produs masini splendide si foarte fiabile, au fost tari comuniste.
ReplyDelete1) am scos jignirile - aici nu au ce cauta!
ReplyDelete2) cadillacfins - sunt mare iubitor de fel de fel de masini, nu numai cele pe care le tin minte circuland prin Romania! Fiecare masina isi are farmecul ei. Le apreciem din mai multe motive. Tot ce spuneam este ca ar fi bine sa vedem si modele "cotidiane" restaurate ca la carte. Referitor la masini americane vs europene, sunt multe de spus, pe de o parte multe americance au o prezenta indubitabila, pe de o alta parte se poate spune ca la capitolul design si comportament pe sosea, multe modele europene sunt mult peste "tancuri". Depinde pentru ce a fost conceputa masina, in fine.
SUNT O GRAMADA DE CRETINOIZI IN ROMANIA (TARA DE CACA) IN CARE O MASINA VECHE CHIAR DACA ARATA SI MERGE PERFECT E O RABLA MI E SILA DE ROMANIA SI DE ROMANI EJECT
ReplyDeleteMi s-a facut rau, niste rable (fara ghilimele) ridica pe sus o batranica simpatica sa o duca la taiat.
ReplyDeleteAm asa un sentiment ca asta ni se intampa noua tuturor zilnic si nu ne dam seama...
Societate de 2 bani cu valori de 2 bani cu fani de 2 bani care inghite cu nesimtire orice bruma de bun simt si flatuleaza multumita in aplauzele mitocanilor burtosi care au creeat-o.
Farmecul masinilor de epoca deriva din oamenii care le-au conceput..din amintirile celor care le-au cumparat...ei nu mai sunt...si masinile incep si ele sa dispara...sunt trist.
Aveti idee unde mai gasesc un Dauphine prin Bucuresti? as vrea sa-l imortalizez inainte sa dispara.
ReplyDeletesalut.eu am Dauphine Gordini daca vrei sa imortalizezi asa ceva.
DeletePe fiat.3xforum.ro e un recensemant util care isi propune sa puna la un loc toate exemplarele din tara. Intre timp unele dispar, altele ies la iveala. Probabil mai sunt 20-40 in capitala insa majoritatea in garaje.
ReplyDeleteUnul se află la intrarea în parcul carol.
ReplyDeletenu mai este acolo.a fost pe perioada expozitiei de jucarii de la muzeul tehnic.
ReplyDeleteAu avut si parintii mei pe vremuri, un Gordini. Am colindat cu el toata tara in lung si-n lat si nu ne-a lasat balta niciodata. Singura lui hiba era ca daca opreai motorul cand era supraincalzit nu mai puteai sa-l repornesti pana nu se mai racorea. In rest ca masina de familie, era o alegere perfecta...portbagaj foarte incapator in fata iar in spate, un motor mic dar sigur.
ReplyDeleteGarda la sol era suficient de mare ca sa poata trece peste toate hartoapele pe care le-am mostenit pana in ziua de azi. Pe sosele mergeam cot la cot cu Scoditele Felicia, Octavia,1000 MB, 100 S, cu broscutele de la Wolswagen, Trabantelurile 600 si 601, fratii mai mari- Renault 10 si 16 sau utilitarele gen IMS, Steagul Rosu, Bucegi, Tatra...
Taxiurile erau reprezentate cu mandrie de Pobeda si Warsawa.Din cand in cand mai vedeai pe strazi cate o superluxoasa Ceaika...
Pacat ca nu se face undeva un muzeu in care sa se poata admira toate aceste minunatii automobilistice ale unor vremuri de mult apuse.